Ce inveti odata cu un sport nou

Acum mai mult de zece ani am invatat sa ma dau cu placa. Toate amintirile mele din acea prima zi sunt crunte. Cazaturi pe spate, in fata, barbia julita, vanatai pe picioare, fundul si noada busita groaznic, si cea mai chinuitoare febra musculara din istoria febrelor musculare. Si am avut multe pentru ca nu m-am ferit niciodata de sport. Atunci am invatat ca avem muschi si in spatele gatului, muschi la a caror existenta nu ma gandisem vreodata. Atunci cred ca am vizualizat acea imagine cu corpul uman si muschii pe care o vedem deseori in cabinetele medicale. Muschii sunt peste tot in corpul nostru, cine ar fi crezut, nu?

Nu am apucat sa practic mult si cu timpul nu am mai ajuns la munte cu placa. Am pierdut obiceiul si cunostintele dobandite in acea zi, dar nu regret nimic. Chiar si asa, acum doua saptamani, cand ma pregateam pentru prima mea ora de schi, aveam in cap cele mai infioratoare cazaturi care credeam eu ca ma asteapta. Altfel spus, eram pregatita pentru ce-i mai rau. Mare mi-a fost mirarea, si bucuria, cand am descoperit ca la schiuri lucrurile nu stau la fel.

Ajung pe partie, ma echipez si pornesc sa-l cunosc pe instructorul meu, domnul Toni. Un prieten, si el instructor de placa, mi l-a recomandat spunandu-mi “Daca-l vrei pe cel mai bun, el e!”. Sunt curioasa, entuziasmata, speriata, dar bravez, evident, cu un zambet. Il vad asteptand pe canapeaua de piele din magazinul de inchirieri si-l aud spunand “Trebuia sa-mi ajunga o eleva…”. Il intrerup cu zambetul de curajoasa> “Eu sunt! Ma echipez acum.” In timp ce imi pun bootii si il astept pe Andrei, baiatul plin de rabdare de dupa tejghea, sa-mi aduca schiurile, ma gandesc “Wow, domnul Toni e chiar super simpatic!”. Cand iesim ma uit mai bine la el: un fel de Mos Craciun echipat de schi. In loc de caciula rosie poarta o bascuta care nu pot sa-mi dau seama cum il protejeaza de frig. Are barba foarte scurta alba, tenul masliniu de la soare si nasul scorojit semn ca l-a ars soarele (Credeam eu. Aveam sa aflu mai tarziu ca de fapt era lovit de la o cazatura care l-a aruncat din schiuri.)

Nea Toni la prima noastra lectie de schi

Cu o voce calda si blanda ma incurajeaza si imi dau seama ca o sa devenim prieteni. Imi explica serios fiecare pas, cum se incalta schiurile, pozitia corpului corecta, ce urmeaza sa facem, mici detalii la care poate alti instructori zambesc cand il aud. Dar mie imi place asa, ma face sa ma simt in siguranta si pe maini bune.

Processed with VSCO with e1 preset

Derulez acum cu doua saptamani inainte, timp in care am facut 10 lectii cu domnul Toni. Nu, nu ma dau pe schiuri ca o profesionista. Nu despre asta e povestea.

Povestea este despre senzatia de curaj, de incredere si putere pe care ti-o poate da practicarea unui sport nou. Am citit intr-un articol pe The New York Times ca invatarea unui nou sport ne face mai destepti, la propriu, mareste materia cenusie dintr-o anumita zona a creierului nostru. In plus, sa inveti un sport nou ca adult e ceva care iti da o satisfactie enorma. Pentru ca ai mult mai multe lucruri de infruntat decat atunci cand esti copil. Ca adult esti rigid, esti fricos, iti cunosti limitele (sau poate te subestimezi), intelegi riscurile a ceea ce faci. Hei, pe partie chiar se intampla multe accidente, nu sunt nebuna sa-mi fie frica, da?!

A fi curajos nu inseamna sa nu-ti fie frica. A fi curajos inseamna sa iti intelegi frica si sa cauti sa o depasesti.

Asta a zis Bear Grylls, nu eu. Sa-ti infrangi temerea e o mare reusita. Si sa o faci repetat, ca sa iti iasa din ce in ce mai bine e o reusita repetata. Pentru ca nu inseamna ca daca m-am dat deja de 10 ori pe schiuri de pe Postavaru pana jos nu imi mai este frica. Nu, trebuie sa repet figura cu frica zilnic, dar odata ce te obisnuiesti cu ea parca e mai usor de infruntat. Astfel de lucruri iti dau incredere ca poti face si alte lucruri, in viata persoanala sau in cea profesionala. Iar la finalul lectiilor cu domnul Toni, pe langa pozitia corecta la schi, si multe alte lucruri care imi vor fi utile pe partie cu siguranta, am invatat ca pot. Pot sa fiu mai mult decat am fost ieri. Pot sa fac lucruri care mi se par dificile, chiar daca le vad facute si de un copil de 5 ani. Pot sa invat sa ma coordonez, chiar daca nu sunt in niciun fel talentata la asta. Pot sa-mi car singura schiurile, nu sunt neajutorata. Pot sa invat lucruri noi si nu ma voi opri aici. Pot sa fiu mai mult decat cred ceilalti si uneori si decat cred eu. POT.

Iar la finalul lectiilor nimic nu putea fi mai frumos decat zambetul sincer al lui Nea Toni, cu ochii lui albastri care au vazut multe partii la cei 74 de ani, incurajarea “Te descurci bine, Cristina!” si apoi gestul galant de a-mi lua mana si a mi-o saruta, privindu-ma cu drag: “Mi-a facut o mare placere!”.

Oamenii pe care ii cunosti in calatoriile tale spre tine pot sa-ti transforme amintirile in poze de inramat la peretele cu Lucruri pe care nu o sa le uit niciodata.

In 2019 sper sa-l prind pe Nea Toni liber pentru a mai invata cateva miscari noi, mai avansate. Fingers crossed sa nu aiba calendarul plin!

PS: Pe domnul Toni il gasiti la scoala Outdoor Sport Ski School din Poiana Brasov.

Follow:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.