Visiting Lisbon. What to do, where to eat, what to see.

Au trecut cateva luni bune de cand am fost in Lisabona, doar ca abia acum m-am mobilizat sa scriu acest articol, odata cu plecarea surorii mele acolo intr-o vacanta de o saptamana. Motivul perfect pentru o scrisoare de calatorie pentru ea, dar si pentru cei care urmeaza sa plece in capitala Portugaliei, un oras plin de patima, asa cum imi place mie.

Noi am fost acolo pentru o saptamana la mijlocul lui Octombrie, si am prins o vreme incredibila, cu temperaturi de pana la 33 de grade, ciudate chiar si pentru aceasta tarisoara cu sange fierbinte.

Dar sa incepem cu inceputul. Ce sa iei in bagaj? Primul lucru care imi vine in minte sunt cei mai confortabili pantofi pe care ii detii. Acest oras are sapte coline de pe care ai acces la unele dintre cele mai frumoase privelisti din Europa. Dar ca sa ajungi la ele pe jos, ai nevoie de incaltari confortabile pentru ca altfel risti dureri de genunchi, spate, rani la picioare si alte minunatii. Pune in bagaj si o alifie si plasturi pentru orice eventualitate, mai ales daca nu mergi prea des pe la munte. O sa-mi multumesti. Un alt lucru care nu ar trebui sa-ti lipseasca sunt ochelarii de soare. La Lisabona poate iesi soarele oricand, lucru bun si motiv de bucurie, mai ales daca ai ochelarii preferati aproape. La fel si crema cu protectie solara, macar un UV 15, nu ar trebui sa fie un mister pentru tine. In rest, fii sigura ca ai internet bun, cea mai buna harta pe care o vei folosi in Lisabona nu este una pe hartie, ci cea de pe Google Maps. In mod special in cartierul istoric Alfama, Lisabona te surprinde la fiecare coltisor. Harta iti arata ca trei strazi mai incolo e cazarea ta? Asteapta-te ca cel putin una dintre acele strazi sa fie de fapt un culoar cu 3000 de trepte. Pe o harta plana iti va fi mult mai dificil sa descifrezi asta.

Unde stai? Lisabona are multe de oferit, deci depinde de tine ce vrei sa obtii de la aceasta vacanta atunci cand iti alegi cazarea. Noi am stat la o pensiune draguta din centrul vechi, Alfama, pe una dintre coline, cu vedere catre port si oras, si o curte interioara cocheta unde inainte de culcare beam vin rece sub briza raului Tagus. Am cautat sa stam in cel mai autentic cartier, cu istorie si sunete de fado la ceas de seara. Daca vrei sa petreci mai mult timp prin cluburi si restaurante cauta cazare in Bairro Alto, cel mai activ cartier al Lisabonei.

Ce mananci in Lisabona? Mmmm, numai bunatati! Gasesti cam orice iti doreste sufletelul, dar daca esti fan peste si fructe de mare esti absolut in locul potrivit. Pestele cod, Bacahlau, este specific zonei, preparat in mai multe retete, pe care le-am gasit delicioase pe unde am fost. Restaurantul nostru preferat, in care am fost de mai multe ori in cele cateva zile cat am stat acolo, este Ze Da Mouraria. Cu 17 – 20 euro mancam doi oameni o portie dubla de Bachalau cu naut, ceapa si ulei de masline, o reteta pe cat de simpla, pe atat de delicioasa. Locul e deschis pana dupa-amiaza. Cand ajungeti, nu va lasati intimidati de coada de afara. Intrati si puneti-va numele pe lista. In 20 de minute aveti masa. Investigati inainte, localul are cate o specialitate zilnica. Pe langa bacalhau, carnivorii pot alege vita in sos de ustoroi, buna de te lingi pe degete. Locul e pe cat de autentic se poate, mananci cot la cot cu localnicii.

Intr-o alta zi am dat absolut intamplator peste un loc la fel de autentic, extrem de nepretentios, unde am mancat cea mai buna caracatita pe care am mancat-o vreodata. Nu mai stiu cum se numea sau daca avea chiar vreun nume, dar era fix la baza scarilor din spatele garii Rossio, ce urcau catre Bairro Alto. 15 euro caracatita aia proaspata si delicios preparata, servita de un nenica haios care se tinea de spate, si care chiar daca nu stia o boaba engleza ne dadea indicatii foarte precise despre orice din meniu. Incercati si chiftelutele din cod, pastais de bacalhau, sunt delicioase!

Daca va plictisiti de fructe de mare si peste (nu vad cum, dar cine stie!) si aveti chef de un burger bun, puteti sa va asezati la o masa la geam, de unde sa vedeti o piateta frumoasa cu strada cu magazine chic, la Honorato, in Chiado. Daca prindeti vreme buna si vreti sa petreceti o seara romantica, cu cea mai frumoasa priveliste deasupra orasului, mergeti la Bellalisa Elevador, un bar restaurant simpatic, chiar pe culoar cu Elevatorul pe care il veti gasi in toate articolele cu recomandari de locuri de vizitat in Lisabona. Banii pentru biletul de elevator ii dati mai bine pe un pahar cu vin rosu la Bellalisa. Noi am ajuns aici intamplator, intr-o seara cand exploram si citeam despre Catedrala fara acoperis, care este chiar langa acest bar.

Alfama este un cartier minunat, cu strazi inguste, din care intri direct in casele vechi ale oamenilor. Tot acolo am vazut prima si probabil si ultima data o spalatorie, un loc vechi pastrat in timp, unde femeile mergeau si spalau rufele. Inca functiona spre mirarea mea. Chiar asa, oamenii isi iau foarte in serios rufele acolo. Peste tot vezi atarnand cearsafuri care flutura in bataia vantului si lasa in urma cel mai placut miros de balsam de flori. Lisabona miroase minunat. Pe stradutele astea, la urcus si la coboras, la pranz rasar tot felul de terase si restaurante unde puteti sa luati pranzul pe nepregatite. Oamenii sunt foarte serviabili si prietenosi, majoritatea stiu engleza si daca nu stiu nu conteaza oricum, pentru ca reusesc sa se faca placuti intr-un fel sau altul. Seara in Alfama se aude fado pe la terase, dar si in restaurantele inchise. Unii cantareti sunt mai de soi si pentru asta trebuie sa platesti bine. Una dintre cele mai frumoase experiente pe care merita sa o incercati este un concert de fado in catedrala Lisabonei.

Cand vine vorba de desert, cel mai celebru desert al Lisabonei este o tarta de ou cu vanilie, intr-o crusta, care-mi amintea de crème brulee in foietaj, denumita de ei pastais de nata. Tartele astea exista absolut peste tot, de la cele mai selecte restaurante pana la cele mai ordinare baruri. Si peste tot are cam acelasi pret, undeva la 1,1 euro. Cele mai laudate si cu istorie le gasiti in cartierul Bellem, la Pastais de Bellem. Recomandarea mea este sa nu stati la coada kilometrica, care merge destul de repede, ci sa intrati inauntru si sa va oferiti cateva minute la o masa. O sa le mancati calde, alaturi de o cafea, yum. Eu mi-am gasit alte preferate, la cofetaria Alcoa Docaria Conventual, ceva mai pretioasa, cu prajituri felurite, unele destul de pricey. Dar pastais de nata erau tot 1.1 euro si la ei, asa ca mi-am facut provizii si pentru acasa. Imi vine apa in gura cand imi amintesc cat de fine erau. Pentru o cafea buna mergeti la Fabrica Coffee Roasters. Am simtit ca nu sunt mari cafegii si am gasit foarte greu cafea facuta bine, dar locul asta e chiar simpatic si cafeaua e aromata si tare buna.

Mi-a placut tare mult sa ma pierd ziua pe strazile din Bairro Alto, pline cu usi pozabile, privelisti frumoase deasupra orasului, sute de restaurante cu specifice felurite, dar si seara, cu muzica live, terase si restaurante aparute ad-hoc pe scari, oameni veseli, forfota si ingheta buna. Acolo simti altfel orasul: mai tanar, mai rebel, mai variat, mai nelinistit.

In aceasta vacanta ne-am hotarat sa nu intram in niciun muzeu, in afara de Ocenarium, unde am petrecut cateva ore frumoase si unde am invatat o gramada de lucruri. Am asistat la spectacolul superb subacvatic pe care il poti privi din orice unghi cand ajungi acolo, si care te face sa te simti mic, dar nu si neinsemnat. O experienta creativa pentru familiile cu copii, dar si pentru copiii din voi.

Unul dintre cele mai magice lucruri la Lisabona este felul in care se transforma de la zi la noapte, atat cartierul Alfama cat si Bairro Alto. Ziua e plin de turisti, terasele apar brusc la pranz si se umplu cu oameni pofticiosi, apoi spre seara apar cluburile, apar canteretele de fado, apar pahare de vin si lumanari pe mese, si tot asa in fiecare zi si noapte, o forfota si o viata continua care departe de a te obosi, te trezeste si pe tine la viata.

Ce vizitati? Sigur, merita sa intrati in Castelul St. Jorge, are privelisti minunate, dar nu picati in toate capcanele turistice. Noi am asteptat o ora pentru a lua renumitul tramvai 28, chiar daca eram acolo la 9 dimineata, inainte de micul dejun si de orice. Dar ce sa vezi? Ne-am nimerit in aceeasi zi cu un maraton, iar tramvaiul nu ne-a dus nici macar jumatate din traseu. Daca vreti neaparat sa faceti acest traseu mergeti foarte devreme dimineata si asigurati-va ca o sa va bucurati de intreaga ora de drum, pe la toate atractiile turistice. Are un farmec de neegalat, pentru strazile atat de inguste pe care trece. In unele zone pare misiune imposibila sa treaca si tramvaiul si un om, dar oamenii sunt obisnuiti si asteapta. La fel si pe strazile minuscule unde daca cineva se muta si trebuie sa tina masina in mijlocul drumului pentru a incarca mobile, nu claxoneaza si nu injura nimeni. Ah, ce oameni relaxati!

Inca o mica capcana turistica este si Pink Street, o strada despre care nu am inteles multe. Am ajuns acolo si era incredibil de murdara. Puteti sa editati bine pozele ca sa iasa rozul roz, dar parerea mea este ca nu merita deplasarea.

In serile in care nu mai puteti de picioare si ati luat cateva paharele la bord va recomand sa mergeti cu Uberul care are acelasi pret ca la noi. Doar ca atentie, unii soferi de Uber nu au acces pe toate strazile. Unele strazi se acceseaza doar cu cartela. Cel mai bine intrebati inainte daca poate intra in zona in care stati.

Cel mai frumos lucru de vazut in Lisabona este orasul insusi, de sus. Fiecare colina ofera privelisti superbe si merita sa urcati in cat mai multe puncte de observatie, pentru ca fiecare va asteapta cu ceva diferit. Aceste zone poarta denumirea de Miradouro si drumul catre unele dintre ele poate fi foarte anevoios, deci o sticla de apa plata in geanta nu strica. Eu mi le-am salvat de pe Google maps pe toate pe care voiam sa le vad dinainte si le accesam pe rand. Va las aici un link cu cateva dintre ele. Preferatele mele raman Miradouro da Graca, unde este si o terasa langa o catedrala, un loc absolut magic, de o relaxare pe care nu o gasesc nicaieri in Bucuresti, si la care mi-a ramas gandul. Iar cel mai mult mi-a placut experienta de la Miradouro da Santa Catarina, unde la apus se canta reggae, si oameni din orice patura sociala, de orice culoare si cu orice preferinta sexuala stateau la un loc, incantati de priveliste, cu o bere sau un cocktail langa, alscultand muzica si bucurandu-se de moment. Un moment perfect aici.

Inca ceva specific Lisabonei, ceva ce sigur stiti, dar care merita punctat, sunt casele cu gresie pictata. Unele sunt curate, modernizate si bine intretinute, altele sunt vechi, gresia e murdara si sparta, dar asta nu le face sa aiba mai putin farmec. Pozati toate modelele de gresie pe care le vedeti pentru cel mai frumos colaj pe care puteti sa vi-l faceti suvenir la final de vacanta.

Cartierul Bellem este si el foarte frumos, cu cateva muzee impozante, cu turnul din Bellem, de vazut neaparat la apus, si zonele cool de muzee de arta, unde se organizeaza frecvent degustari de vinuri si alte activitati entertaining.

Pentru o zi extra am fost la Castelul Pena din statiunea montana Sintra si am ajuns si la Cabo da Roca, dar despre asta poate intr-o alta postare. Singurul tip pentru aceasta excursie e sa va faceti bine temele inainte cu orarul si cu transportul la care vreti sa apelati acolo. Tuc-tuc e the best choice! Cozile pentru autobuze pot dura si pana la doua ore, o experienta foarte neplacuta.

As putea sa mai vorbesc cateva ore in sir, dar ma opresc aici. Pentru mine Lisabona a insemnat o vacanta foarte frumoasa, plina de suprize, culori si gusturi noi. Bucurati-va de fiecare clipa aici si scrieti-mi daca mai aveti alte curiozitati!   

Follow:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *